Obsesia lui Putin

Vladimir Vladimrovici Putin a împlinit 57 de ani în decembrie, ocazie cu care a publicat încă o fotografie în stil macho a€“ de data aceasta în timpul antrenamentelor la judo. În general cu cât mai nesigur omul, cu atât mai grozavă imaginea pe care încearcă să o proiecteze în afară. Destul de ciudat, cel mai puternic om din Rusia se teme de un puşcăriaş.
După ce Vladimir Putin l-a expediat pe fostul magnat al petrolului, Mihail Hodorkovski (foto stânga) într-o colonie penală din Siberia în 2005, oligarhul, care a refuzat să renunţe la sprijinul pe care îl acordă partidelor politice din opoziţie, a ieşit în mare măsură de pe radar în Rusia.
Dar nouă luni după începerea celui de-al doilea proces penal, noi acuzaţii ar putea să-i aducă acestuia încă 20 de ani de puşcarie, peste cei 8 pe care i-a primit la primul proces. Cu toate acestea, cazul dlui Hodorkovski este departe de a fi uitat, atât de cei din afara Rusiei, cât şi de suporterii activi pe care îi mai are în interior.

Circul
 
În Moscova în fiecare dimineaţă, începând din luna martie, se petrece o înşiruire de fapte demnă de piesele lui Cehov, sau ale lui Eugen Ionescu. O dubă blindată trage în faţa tribunalului Kamovnicheski. Trupe de poliţie ies din tribunal şi ocupă dispozitivul, asigurând securitatea în zona înconjurătoare. Doi bărbaţi bine încătuşaţi, luaţi în cătarea lunetelor puştilor automate, sunt îmbrânciţi din compartimentele separate ale dubei, şi forţaţi să intre în clădirea urâtă din cărămidă gri.
Unul dintre ei este fostul magnat Hodorkovski, pe vremuri cel mai bogat om din Rusia. Celălalt este asociatul sau, Platon Lebedev. Odată ajuns înăuntru, Hodorkovski se aşează cuminte în cuşca sa de sticlă şi oţel din sala de judecată şi ascultă impasibil nesfârşitul şir de martori ai Kremlinului, care îl acuză de spălare de bani şi deturnare de fonduri. Pe buze îi flutură uneori un zâmbet.
Desfăşurarea zilnică a acestei piese, şi forţele de securitate importante puse în joc te-ar împinge să crezi că se întâmplă ceva important. Cu toate acestea reţelele televiziunii ruse controlate de stat au ignorat practic cel de-al doilea proces al lui Hodorkovski şi al co-inculpatului sau Platon Lebedev. Singurii care mai dau atenţie evenimentului sunt câţiva jurnalişti străini şi reporteri ai unor mici ziare ale opoziţiei ruse, care sunt de obicei prezenţi.
Deşi oligarhul este închis, furtuna politică ce a erupt după arestarea lui Hodorkovski din uşa avionului său particular în urmă cu şase ani, nu s-a stins. Ci dimpotrivă. Primul ministru Vladimir Putin, care în calitate de preşedinte a ordonat arestarea şi urmărirea penală a lui Hodorkovski, este cel care o întreţine fără să se poată opri. 

Hodorkovski bântuie Kremlinul
 
Cu câţiva ani în urmă, îngrijorat de faptul că Hodorkovski va ieşi din închisoare într-un final, Kremlinul a ordonat un al doilea proces, menit să-l înfunde pe fostul proprietar al companiei Yukos la încă 20 de ani de închisoare.
Putin a mers până într-acolo încât s-a folosit de teleconferinţa să anuală în care s-a adresat publicului rus, pentru a-l înfiera pe oligarh.
El l-a acuzat Hodorkovski de complicitate la omor - ceva de care magnatul nu este acuzat nici măcar oficial - şi a afirmat că toate veniturile obţinute din sechestrarea şi vânzarea companiei de petrol Yukos a lui Hodorkovski au fost folosite în beneficiul poporului rus. Luna trecută, într-o conferinţa de presă, Putin l-a comparat pe magnatul rus căzut, cu Al Capone şi Bernard Madoff.
„Se pare că Putin este îngrozit de Hodorkovski”, afirmă Boris Nemtov, fost vice-premier, acum un lider al mişcării de opoziţie Solidarnost. „Cu cât magnatul stă mai mult în închisoare, cu cât încearcă să îl pedepsească mai greu, cu atât mai mult Hodorkovski devine mai popular.
În afară de popularitatea în creştere a lui Hodorkovski în rândul moscoviţilor, o altă problemă a lui Putin este primul proces, pentru care magnatul a depus dosarul la Curtea Europeană a Drepturilor Omului. Rusia nu poate supravieţui economic decât dacă se aliniază standardelor occidentale, şi dacă obţine credite occidentale, iar acest lucru presupune democratizarea societăţii. Dacă CEDO admite dosarul Yukos şi începe procesul, există şanse mari să judece favorabil pentru Yukos, caz în care despăgubirile care îi vor trebui plătite lui Hodorkovski vor ruina Rusia.

 Hodorkovsky a refuzat să lase politica de-o parte
 
Publicul rus are două variante complet diferite despre motivul pentru care Kremlinul continuă să-l persecute pe blândul Hodorkovski, un fost lider al Ligii Tineretului Sovietic Comunist, care a aflat printre gratiile celulei că tocmai a devenit bunic.
„Bineinteles că a fost o abordare selectivă, dar urmărirea penală a lui Hodorkovski nu este ceva artificial. El este vinovat de toate lucrurile de care este acuzat, şi mult mai mult”, insistă Serghei Markov, un deputat al partidului Rusiei Unite, condusă de Putin. „Hodorkovski a fost ales pentru că a încercat să îşi transforme banii în putere politică. Asta nu a fost doar o opoziţie faţă de Putin, ci şi faţă de statul însuşi.”, afirmă el, confundând Partidul cu Statul, conform mentalităţii comuniste.
Când Putin a venit la putere în 2000, el a început imediat o campanie de reducere a puterii „oligarhilor”, un grup de magnaţi industriali care au făcut jocuri şi legături politice pentru a dobândi averi imense în timpul privatizărilor sălbatice din 1990. Hodorkovski, de exemplu, a cumpărat Yukos pentru doar 350 milioane dolari, în cadrul unei licitaţii din 1995, licitaţie care a fost girata de banca să, Menatep. Valoarea companiei Yukos, care includea aproximativ 17% din rezervele de petrol ale Rusiei - sau aproximativ 12 de miliarde de barili - a€“ şi-a crescut imediat după aceeea la aproximativ 30 miliarde dolari. Hodorkovski a transformat ulterior Yukos în prima corporaţie în stil vestic din Rusia.
Această poveste s-a repetat cu mici deosebiri în cazul oricărui oligarh rus. Toţi au dobândit averi fabuloase peste noapte, prin afaceri mai mult sau mai puţin la limita legii.
Ce au făcut mai apoi cu banii? Aici apar diferenţele între Hodorkovski şi ceilalţi oligarhi. Şeful lui Yukos a stârnit de ce în ce mai mult furia Kremlinului, atunci când a început să contribuie cu sume mari la proiectele societăţii civile, cum ar fi fundaţia pro-democraţie Rusia Deschisă. El a susţinut, de asemenea, zeci de candidaţi ai opoziţiei la alegerile parlamentare din 2003. Ca şi cum nu ar fi fost deajuns, Hodorkovski începuse planurile de construire a unei conducte de petrol, încercând să anuleze monopolul pe care Kremlinul îl deţine în transportul ţiţeiului şi gazelor naturale.
Puterea lui Hodorkovski vine şi din faptul că nu s-a refugiat la Londra, asemenea celorlalţi oligarhi certaţi cu Putin. Aşa că a fost scos din rând pentru indisciplină.
”Toti oligarhii erau vinovaţi, dar Putin nu îi putea da în judecată pe toţi. Asta ar fi stârnit un război civil”, spune Markov. ”Ceilalți oligarhi şi-au recunoscut €™crimele€™, şi au fost de acord să lase politica deoparte şi să lucreze în beneficiul ţării. Hodorkovski va fi la nesfârşit în tribunal pentru că nu a încheiat acest pact. Odată ce maşina legală s-a pornit, el va trebui să răspundă pentru toate crimele sale”.

Un proces de ochii lumii
 
Numeroşi colaboratori ai lui Hodorkovski şi chiar avocaţii care lucrau pentru Yukos au fost, de asemenea, vizaţi în ceea ce a devenit o represiune sistematică a Kremlinului împotriva oligarhului.
„Astăzi este evident că afacerea Yukos face parte din redistribuirea de proprietăţi de la un grup oligarhic la altul”, şi procesele din sala de judecată aparţin acestui fenomen, consideră Stanislav Belkovski, director al Institutului Independent de Strategie Naţională din Moscova. „Daca Puţin continuă să revină la acest subiect, este pentru că se simte din ce în ce mai puţin sigur pe el.”
Avocaţii care lucrează pentru Hodorkovski consideră că magnatul a fost luat în vizor din motive politice dar şi economice, însă neagă că ar fi vinovat de acuzaţiile multiple de crimă ce i s-au adus.
„Practic, ei vor să trimită un mesaj politic prin judecarea lui Hodorkovski, pentru a elimina orice opoziţie politică şi pentru a profita de societatea sa petrolieră”, este de părere Sanford Saunders, citat de Reuters. Sanford este un membru senior al echipei de apărare a lui Hodorkovski. „Aceste cazuri nu au nimic de-a face cu vreo atitudine criminală din partea lui Hodorkovski. Kremlinul parcurge etapele unui proces astfel încât să poată justifica un verdict deja stabilit.”

Susţinerea publică a lui Hodorkovski în creştere
 
Imperiul petrolier Yukos a fost demontat şi înghiţit de firmele de stat, preponderent cele controlate de grupul de apropiaţi ai lui Putin, numit siloviki, astfel încât în prezent cu greu se mai poate recupera chiar şi urma sa.
Fostul magnat a fost trimis departe de ochii publicului, cu excepţia apariţiilor sale în instanţa de la Moscova, dar sondajele de opinie arată că un număr din ce în ce mai redus de ruşi susţin atacurile juridice repetate ale Kremlinului asupra sa.
„În 2003, când Hodorkovski a fost arestat prima dată, 26% la sută din ruşi credeau că acţiunea făcea parte din programul lui Putin de luptă împotrivă oligarhilor corupţi şi de a-i constrânge pe oamenii de afaceri să îşi plătească taxele. Acum, doar 12 la sută mai cred asta”, spune Boris Dubin, şeful unei anchete sociologice realizate de Centrul independent Levada din Moscova.
Nu în ultima instanţă există Medvedev. Unii experţi cred că dacă succesorul lui Putin şi mâna dreaptă a acestuia la Kremlin, Dmitri Medvedev, va urma vreodată promisiunile pe care le-a făcut, anume de a lupta împotrivă corupţiei şi de a aduce mediul de afaceri al Rusiei pe baze cât mai legale, lungul chin al lui Hodorkovski ar putea brusc lua sfârşit.
„Opinia publică se înclină tot mai mult în favoarea lui Hodorkovski, şi este clar că acest caz va influenţa viaţa politică rusă, atâta timp cât el va merge mai departe”, declară Lev Ponomariov, un important activist rus pentru drepturile omului. „Soarta lui Hodorkovski poate fi schimbată doar de eventuale evoluţii revoluţionare în rândurile de vârf ale puterii, dar nu m-aş baza pe asta”, a spus el. (Ion Gheorghe, Epoch Times)