Artistul plastic Liana Saxone-Horodi invitată la postul de radio ”Kol Israel”:

“În viitorul apropiat îmi voi canaliza forțele pe pictură”

Vineri, 5 martie, postul de radio Kol Israel în limba română a transmis un interviu cu colaboratoarea noastră, Liana Saxone-Horodi, realizat de ziarista Yael Bat Iosef, a cărui transcriere o publicăm mai jos:
Yael Bat Iosef (Yael): Bună seara doamna Liana Saxone-Horodi.

Liana Saxone-Horodi (Liana): Bună seara.

Yael: Ne bucurăm că sunteţi prezentă la microfonul nostru, la numai cinci săptămâni după ce aţi trecut cu succes o operaţie de by-pass şi, v-aţi reluat deja activitatea, publicând articolul “Prietenie, credinţă, speranţă”. Ce v-a dat puterea să treceţi peste acest hop?

Liana: Să spun adevărul, necazurile m-au năpădit ca „o furtună într-o zi senină”. O inimă „cu probleme” de irigare, care s-a încercat, de două ori, să fie cât de cât reparată pe bază de „centur” (angeoplastie), dar până la urmă fără rezultat. M-am întrebat şi eu: de ce „sugrumările” pe arterele coronare nu puteau să fie, ca la majoritatea bolnavilor, pe porţiunile drepte, cu şanse de a fi rezolvate prin balon şi stent, în timp ce la mine erau la bifurcaţia arterelor? De ce trebuia să ajung şi eu la soluţia cea mai grea, dar probabil şi cea mai eficace, operaţia de by-pass?
„Operaţie” suna verdictul medicilor şi biciuia îngrozitor. Mi-am anunţat prietenii, „din Metula la Eilat”, cât şi pe cei răspândiţi în lume, am lămurit „micile şi inerentele divergenţe” cu cei din jur, ca să fiu cu inima împăcată şi, am început să acţionez.  Am acţionat, cum este firea mea, cu „viteza sunetului”, încât în ziua în care se împlinea o lună de la ultimul „centur”, se împlineau şi două săptămâni de la „operaţia de by-pass”, iar eu mă găseam, împreună cu soţul meu,  la un „hotel de reabilitare” din cadrul Centrului Medical Tel-Hashomer, de lângă Tel-Aviv, unde am primit o îngrijire deosebită.
Fiii mei au „declarat”: „Dacă mama nu ar fi mers cu „capul în zid” şi, ar fi apucat să afle în detaliu ce înseamnă „operaţie de cord”, precis că nu s-ar fi „aventurat” şi...rămâneam orfani” .
Viteza hotărârii mele a constituit realmente un element decisiv dar, la aceasta s-au adăugat încurajările pe care le-am primit din toate  direcţiile. S-au rugat pentru mine, fără deosebiri religioase, în biserici, şi în sinagogi. Eu cred într-un Dumnezeu universal şi, mai cred că rugăciunea este o formă de a transmite energie.

Yael: Spuneţi-mi, această operaţie dificilă prin care a-ţi trecut, a modificat felul în care gândiţi, în care percepeţi realitatea?

Liana: Eh, acum, la 5 săptămâni după operaţia de by-pass, chiar dacă fizic totul a reuşit şi nu am avut nicio complicaţie, cu excepţia unei anemii, am de făcut faţă tendinţelor depresive, care pun stăpânire pe mine, din când în când, aşa cum se întâmplă cu cei care trec prin mari pericole . Dar sper că, tot cu ajutorul celor apropiaţi şi al prietenilor, să depăşesc şi această dificultate, pe care o consider trecătoare.
Eh, n-aş spune că mi-am schimbat felul de a gândi.

Yael: În ce mod credeţi că-şi va găsi expresia în pictură şi în scris acest moment din viaţa dumneavoastră?

Liana: Nu, nu cred că va avea loc vreo schimbare în creaţia mea artistică.

Yael: Ce alte evenimente importante din viaţă şi-au lăsat amprenta asupra  publicaţiilor dumneavoastră,  cum şi-au lăsat în pictură?

Liana: Hai s-o luăm de când am început să scriu. Am început să scriu în anul 2000, după ce am participat la Simpozionul despre Maestrul Rudolf Schweitzer-Cumpăna la Muzeul de Istorie din Bucureşti. Schweitzer-Cumpăna a fost maestrul cu care am învăţat eu, în particular, pictura. Am început cu jurnale de călătorii; apoi, subiecte diverse, care m-au impresionat şi pe care le-am prezentat în scris.

Yael: Câteva cuvinte despre tematica scrierilor dumneavoastră. Şi, în paranteză, vreau să spun că despre picturile dumneavoastră am vorbit de multe ori, despre scrierile dumneavoastră, nu. Din această cauză, vrea să ştiu dacă există un punct de întălnire între pictură şi scris?

Liana: Am început cu jurnalele de călătorie, iar după acestea subiectele s-au diversificat: portrete, prezentări de cărţi, spectacole, simpozioane, la care am participat, şi mi-au plăcut în mod special. Nu scriu decât atunci când am ocazia unui subiect care cred că prezintă interes.
De la Dumnezeu am căpătat darul PICTURII şi de la tatăl meu –avocatul Valentin Saxone- am moştenit ARTA CUVÂNTULUI, în scris şi oral.
Dacă există un punct de întălnire între pictură şi scris? Atât cuvântul cât şi culoarea au pornit din suflet, au avut la bază EMOŢIILE şi cred că am reuşit să le transmit publicului cu aceeaşi intensitate cu care le-am trăit.

Yael: Doamnă Liana Saxone-Horodi, spuneţi-mi vă rog, în ce măsură se simte influenţa Israelului şi a ţării natale, România, în ceea ce scrieţi, căci în pictură această influenţă se face simţită.

Liana: Întâi şi întâi se simte în limba română pe care o folosesc în mod corect. Cu toate că sunt plecată din România de 46 de ani (de la vârsta de 23 de ani) am grijă sa mă aprovizionez cu cele mai recente dicţionare: Dicţionarul ortografic, ortoepic şi de punctuaţie, Dicţionarul uzual de neologisme şi DEX-ul. Citesc presa, în mod special revistele culturale, „Observator Cultural”, „Cultura”, „Contemporanul”, reviste la care din când în când colaborez. Dintre cotidiane citesc „Evenimentul zilei” şi „Jurnalul Naţional”.
Cu toate acestea, eu nu vreau să las impresia că trăiesc în ţara de origine, pentru că citesc zilnic, des de dimineaţă, presa ebraică şi cele mai recente cărţi apărute la „Steimatzki”. Recomand chiar o carte pe care am citit-o în perioada dinainte şi după operaţie „Amintiri de după moarte a lui  Tomy Lapid” scrisă de Yair Lapid. Iar, acum, citesc cartea „Stele sunt numai pe cer” de Ghila Almagor.

Yael: Ne puteţi împărtăşi şi nouă ce fel de planuri de viitor apropiat aveţi în ceea ce priveşte pictura şi scrierile?

 
Liana: M-am gândit că cel mai bine, cel mai bine, ar fi să-mi canalizez forţele pe darul pe care mi l-a dat Dumnezeu, adică pe PICTURĂ.  Eu sunt de principiu să nu te „risipeşti” , să te concentrezi pe tot ce poţi să faci mai bine. N-am să renunţ la CUVÂNT, însă va fi pe planul doi.
Yael: Doamnă Liana Saxone-Horodi, pictoriţă şi publicistă, vă urez în continuare mult succes în activitatea dumneavoastră artistică şi, bineînţeles o însănătoşire grabnică şi completă. Bună seara.

Liana: Bună seara. Vă mulţumesc.

Anima News